Atentie!Aceasta poveste este total rupta de adevarata colectie Harry Potter!Unele informatii care vi se par ca nu apar in carti, sunt rezultate din imaginatia mea care zboara pe aici, nu ca alte fan-fic-uri Hp. care respecta informatiile date de J.K Rowling.Daca nu vrei sa citesti aceasta poveste, atunci nu posta mesaje cum ca nu respect cartile...

so, sper ca indeplineste toate conditiile, insa vor mai aparea informatii ce nu apar in carti....pls comment


Cap. 1: O scrisoare anonima



Harry statea ca de obicei la unchii sai pe parcursul verii.Plictiseala atinsese punctul limita de suportare, iar Harry se gandea ce ar trebui sa faca in privinta al 7-lui an scolar de la Hogwarts.Hedwig statea in colivia ei si il privea pe Harry, care mergea dintr-un colt in altul al camerei, din cand in cand oprindu-se pt. a privi pe fereastra.Deodata, in geam se auzi un bubuit puternic.Harry merse repede la fereastra si observa o bufnita cu o scrisoare legata de picior.
Deschise geamul si lua scrisoarea.
Mainile incepura sa-i tremure cand vazu lipsa expeditorului de pe plicul in stil "Incuiat" si de asemenea semnatura "anonim" de la sfarsitul scrisorii.Harry se aseza pe patul inca nefacut, intai asezandu-se peste scrisorile primite de la Ron si Hermione, neuitandu-se unde se aseaza, mai apoi ridicandu-se incet, inca socat de cele citite, si se aseza cu cativa centimetri mai in stanga.

"Domnule Potter,

Aceasta scrisoare furnizeaza noutati stric secrete.Inainte de a citi urmatoarele randuri, va rog sa va luati un pahar cu apa si sa va asezati intr-un loc comfortabil.
Nu va faceti griji in legatura cu bufnita.Nimeni nu ii putea lua scrisoarea, ca sa citeasca continutul ei, caci am protejat-o cu niste vrajifoarte puternice, astfel incat nimeni in afara de dumneavoastra nu o putea lua.
Am aflat despre planurile de a nu mai merge anul acesta la Hogwarts si ma tm ca va trebui sa le anulati.Tocmai am aflat si eu noutatile pe care trebuie sa vi le transmit.Se pare ca Voldemort ar avea o fiica, pe care a ascuns-o in tot acest timp.Nu stiu cum, dar a reusit sa scape si am inteles ca o vor duce la Hogwarts anul acesta, ca sa scape de "atitudinea ei rebela" dupa cum zicea Voldemort.
Stiu atatea pentru ca sunt un animagus si ma pot transforma intr-un purice, astfel am fost chiar in miezul actiunii.Tot ce va mai pot spune este ca aceats fata este impotriva lui Voldemort si ca ar putea sa va ajute in distrugerea lui.Nimeni nu ar putea s ava ajute mai bine decat ea sa gasiti horcruxurile, despre care am aflat tot sub forma mea de purice.
Asadar, ar fi mult mai intelept sa mergeti la Hogwarts in acest ultim an si sa vedeti ce puteti face sa castigati increderea fetei, dupa care sa reusiti sa-l distrugeti pe Voldemort.


Anonim"

Harry citi si reciti scrisoare, nestiind daca sa aiba incredere in asa-zisul purice.Daca se gandea mai bine, era dea dreptul amuzant sa primesti sfaturi de la un purice ce vrea sa-si pastreze identitatea secreta.Se chinui cu greu sa-si retina un zambet, amintindu-si situatia grea in care era pus.Insa ar putut fi ocazia perfecta de a porni, ar fi avut un punct d eplecare.Oricum, nu ar fi stiut exact ce ar fi trebuit s afaca.Se baza doar pe ceea ce aflase de la Dumbledore.Hotarase deja.Avea sa mearga la Hogwarts sa vada daca zvonul era adevarat.Putea fi o capcana, dar nu-i pasa.Curiozitatea era mai mare decat ar fi trebuit sa fie.Nu avea de ales.Nu ar fi putut sa ramana asa, gandindu-se ca ar fi putut sa faca totul mult mai bine daca ar fi mers la Hogwarts.Asa ca isi facu bagajele, stiind ca a doua zi trebuia sa plece, ca s aajunga la timp sa ia trenul.


pls comment[/b]

Cap. 1 - Continuare

Noaptea se ivi pe nesimtite si trecu mai repede ca un fulger, si fara sa apuce sa isi traga rasuflarea, Harry se trezi singur intr-un din compartimentele Expresului de Hogwarts, singur, sau cel putin asa credea el.
Era foarte relaxat, si probabil daca nu as fi scos eu vreun sunet, si-ar fi intins picioarele pe mine, ce-i drept, aveam pe mine o pelerina invizibila.
-Salut, i-am strigat putin ofensata ca nu s-a gandit sa cerceteze zona, ca sa vada daca nu sunt pe acolo.Tot nu si-ar fi dat seama ca eram prezenta, asa ca nu stiu de ce ma agit atat de mult.
-Buna!? imi raspunse la salut, destul d euimit si daca ma gandesc mai bine e si normal, din moment ce inca aveam pelerina pe mine.Asa ca mi-o dau jos rusinata de propria-mi prostie de a saluta pe cineva cine nu ma poate vedea.
-Aha! Deci tu erai...?!
Parea foarte confuz, asta probabil deoarece nu-mi stia numele.Uneori pot fi atat de aiurita... Ii intind mana, putin emotionata, la urma urmei, era prima data cand vorbeam cu cineva de varsta mea, insa vina nu imi apartine mie, ci tatalui meu, ce ma tinea ascunsa ca pe o comoara, desi nu dadea semne sa ma iubeasca.Pe mama nici macar nu o cunosteam.
-Numele meu e Adela.... spun eu putin rusinata de situatie.Nu eram stapana pe mine, insa ceva imi spune ca in acel moment strigasem la el.Avea pe frunte cicatricea aceea, atunci nu stiam ce inseamna, aveam insa sa aflu cateva secunde mai tarziu, cand tanarul isi pronunta numele, intr-un fel socat ca nu il cunosc.
-Eu... sunt... Harry... Potter.
Fiecare cuvant suna ca o intrebare, evident avea speranta ca il voi recunoaste dintr-o zlipa in alta.Apoi urma o scurta pauza.Parea ca isi aminteste cuvintele spuse de cineva.Dupa care parca intra in panica pentru un moment, dupa care spuse acele cuvinte, ce mi-au ramas intiparite in minte ca si cele mai apasatoare pe care le voi auzi vreodata.
-Esti... cumva.. din intamplare... fiica lui... vol...de...mort?
M-am intristat.Pana si eu, inchisa acolo, rupta de lume, auzisem ce rautati facuse... Il uram.... Mai ales pentru ce i-a facut acelui baiat... oare cum il chema?Insa, deodata, mi-am dat seama... Am facut in sfarsit legatura dintre nume si persoana... Stateam chiar in fata persoanei careia tatal meu ii facuse cel mai mare rau din lume.Am inclestat ambii pumni si coplesita de atatea sentimente diferite, confuze, am inceput sa plang.
Nu era cel mai bun start intr-o relatie cu cineva, insa atat m-a dus capul pe moment.Probabil ca aratam demna de mila in acel moment si probabil ca si Harry crezu pentru o clipa ca venise degeaba la Hogwarts, ca eu eram o plangacioasa care nu avea habar de nimic si ca nu aveam cum sa-l ajut.
Insa probabil ceea ce i-a dat o urma de speranta au fost cuvintele pe care am reusit sa le scot printre lacrimi, cuvinte pline de ura.
-Alegerile tatalui nu sunt si cele ale fiicei... Sunt fiica lui, insa daca doresc ceva pe lumea asta este ca el sa dispara din peisaj... Nu cred sa existe om in lume care sa-l urasca mai mult decat mine... Stiu tot ceea ce ti-a facut... A durat insa un moment sa-mi dau seama cine esti... Sa fii rupta de lume, inchisa in cel mai intunecat loc, printre sobolani, si sa inveti sa fii de partea binelui intr-o casa plina de persoane intunecate nu imbunatateste lucrurile... Stiu ce-ti trece prin minte... Ca sunt o sensibila fata ce nu te poate ajuta... Dar o voi face... Sunt gata sa-mi dau chiar si viata ca sa-l distrug...
Ridicasem privirea.Ma uitam fix in ochii lui, si asta i-a dat speranta.
-Il vom distruge, impreuna , promit.
Acestea au fost cuvintele pe care le-a spus atunci.Nu erau cele mai bune incurajari, dar erau potrivite.Pana cand am ajuns la Hogwarts, nimeni nu a mai scos vreun cuvant.


To be continued

pls comment, I need critics
fanii fic-ului....scz ca a trebuit sa asteptati atat pt. continuare
_________________

I'm a cruel beauty. Beware of my touch, of my kiss, of my love... before you are catched of my dark magic.

am o intrebare : cand apare continuare? pentru ca eu abia astept. deci sfatul meu pentru tine este sa te apuci de scris romane pentru ca te pricepi . tine-o tot asa :!:

dragut....personajele destul de bine conturate....cred ca de fapt tu ai vrut sa fii personjul principal....descrierea mai multa, dialogul bun....poate ca trebuia sa ne tii in suspans mai mult....inventiva faza cu puricele....chiar m-a facut sa zambesc....succes

De cate ori vad ceva legat de Harry Potter, nu stiu de ce, dar ma entuziasmez. Am vazut titlul care sincera sa fiu, m-a atras si am zis ca nu am nimic de pierdut daca citesc. E SUPER BETON!!! Imi place cum e scrisa, are si descriere (dar nu in exces, prea multa strica) si povestea e destul de interesanta...te rog sa pui o continuare cat mai rapid, mor de curiozitate sa aflu cum se termina. :icon_th_adore:
_________________

Cap. 1 -continuare

Urma sa fie prima data cand intram in castel.Nu voi uita niciodata cat de mult m-au impresionat tablourile cu oameni veseli ce ma salutau, evident nestiind de unde vin si cine sunt.In locul unde imi petrecusem toti anii de pana acum, eram inconjurata de tablouri ce plang, vrajitori care sunt ucisi sau portrete ale lui Voldemort ce transmiteau mai departe fiecare miscare a mea.Totul era diferit si credeam ca voi privi oamenii din tablourile vesele la nesfarsit, asta daca nu as fi auzit pe unul dintre cei mai inganfati baieti pe care i-am intalnit vreodata comentand.
-Deci, tu esti asa-zisa mare vrajitoare.Esti tu fiica lui Voldemort, dar vad ca nu stii cum sa-ti alegi prietenii.
Imi intinse mana sperand ca voi fi amica lui, la fel facuse si cu Harry, aveam sa aflu mai tarziu.I-am privit mana dezgustata si am strambat din nas.
-Nu prea cred, i-am raspuns cu cel mai mare tupeu posibil, sunt sigura ca sunt in stare sa-mi aleg singura prietenii.
In jurul meu se creeasera soapte si cateva expresii infricosate, unele socate ma priveau.Probabil ca acesta a fost cel mai urat moment din viata mea.Mai era putin si izbucneam in plans.De ce eram oare atat de sensibila?Sa fii fost de vina viata imputita pe care am dus-o alaturi de un monstru ce se presupunea a fi tatal meu?Harry vazu la timp privirea mea aproape gata sa se inece in lacrimi si ma impinse incurajator spre grupul de anul I.Chiar daca aveam sa studiez un singur an, ca si cum as fi trecut prin toti ceilalti, trebuia sa fiu pusa intr-o casa.
M-am asezat pe scaunul din fata.Aveam sa fiu prima.Pana si batrana profesoara, McGonagall, care de curand devenise directoare se uita intr-un fel speriata la mine.Probabil regreta ca a acceptat sa ma primeasca in scoala.Un urias cu o barba lunga, al carui nume aveam sa-l aflu mai tarziu (Hagrid) imi puse Jobenul Magic in cap.
Pana si acest obiect magic era pus in dificultate.Stia in ce casa ma potrivesc, insa originea mea il imbia parca sa ma trimita in alta.Asa ca incerca sa se adune, ca si cum ar fi fost o persoana, si vorbi despre mine asa cum nu am mai auzit pe nimeni vorbind vreodata.
-O singura data am avut parte de o asemenea provocare, incepu el, privindu-l pe Harry, ce se asezase la masa Cercetasilor si privea curios.Prin venele tale curge sangele lui Voldemort, (la auzul acestor cuvinte, toata lumea, cu exceptia Viperinilor se cutremura de frica) insa simt ca ai un suflet bun, esti curajoasa si gata sa infrunti orice obstacole, esti si inteligenta si loiala.Asa ca in ciuda provenientei tale, cred ca tu vei merge la...... CERCETASI!
Eram gata sa sar in sus de bucurie si as fi mers alergand si imbratisand toti cercetasii, insa am observat la timp privirile respingatoare ale tuturor.Asa ca am mers incet, si m-am asezat langa ceilalti.De data asta nu imi venea sa plang, ci doar sa il ucid de furie pe Voldemort.Ma gandeam atat de intens cum aveam sa-l distrug, incat a si aparut la usa, zambind intr-un fel diabolic.
Ma cauta la Masa Viperinilor, si de-abia apoi m-a vazut, exact langa Harry Potter si parca a izbucnit in flacari de manie.Stiam ce avea sa urmeze.Se indrepta furios spre mine, ca sa imi aplice o bataita ca la carte.Nu puteam suporta o asemenea umilinta in public, asa ca in timp ce se indrepta spre mine, i-am aplicat o lovitura colosala de picior, exact in locul unde nu trebuie, exact la tanc, caci pumnul lui aproape ca imi atinsese fata.
Eram asa de mandra de isprava mea, ca eram gata sa rad in gura mare, ceea ce am si facut.Am inceput sa urlu, inca razand.
-Te-am dezamagit? am inceput intr-un ton batjocoritor.
-Sper ca glumesti... spunea el fortat, evident din cauza durerii.De cand te porti tu asa cu mine?
-Din totdeauna, cred! Nu incerca sa-ti salvezi reputatia.
Aproape radiam de fericire cand si-a spus ultimul cuvant, inainte de a pleca.
-Vei vedea tu.Cand te vor trada prietenii tai stupizi, ca Potter, si nu vei avea unde sa te duci!!!
Nu mai conta ceea ce avea sa se intample.Castigasem prim abatalie.Reusisem sa castig o parte din increderea lui Harry si asta era bine.Am reusit sa murmur o injuratura, pe care numai cei din jurul meu o auzira.Evident, toata lumea ma privea, parca incepand sa-si schimbe parerea.Si cand te gandesti ca numai ii trasesem un picior "taticului meu drag si iubitor."


sper ca v-a placut..........
despre hermi si ron in next post
_________________

I'm a cruel beauty. Beware of my touch, of my kiss, of my love... before you are catched of my dark magic.

I like it, insa nu am inteles un lucru: ce cauta voldemort la Hogwarts, adica, cum de nu l-a arestat nimeni? Si cum de nu s-a speriat nimeni la aparitia lui? Doar e temutul voldemort, cel al cariu nume nu trebuie rostit!

Super povestea. Astept continuarea....
_________________