nu e cine stie ce, dar as vrea sa stiu parerea voastra. in aceasta poveste e vorba despre continuarea aventurilor linei inverse dupa lupta cu stea intunecata.
sper ca a iesit ceva

NOI PLANRI, NOI INCEPUTURI

Trecusera 2 ani de la infrangerea monstrului din Lumea de deasupra, Stea Intunecata.Valgaav,ultimul dragon antic,devenit doar un pui in urma atacului celor 5 arme ale luminii, se maturiza in cateva luni.Dorinta sa de a se razbuna pe cei ce il impiedicasera sa purifice lumea era mai arzatoare ca oricand.Filia, ultimul dragon auriu, incercase sa-l faca sa renunte la planurile lui,dar in zadar. Valgaav era suparat in special pe xellos, un preot monstru ce luptase impotriva stapanului sau, Gaav. De parca nu era de ajuns, Xellos se aliase cu Sirius si Erulogos, doi locuitori ai lumii de deasupra, ajutand astfel la distrugerea lui Stea Intunecata.
Totusi, in acea lume ciudata mai existau doua specii de creaturi de care nu stia aproape nimeni. Una dintre ele era Rasa dragonilor albi, dar legendele spuneau ca acestia fusesera omorati de Locuitorii astrali. Acestia erau un fel de monstrii foarte puternici ce atacau oamenii, care erau hrana lor.Conducatorul Lumii astrale era un monstru teribil, numit Saruno. El fusese cel care il angajase pe Xellos sa-l aduca pe Valgaav de partea monstrilor, dar preotul misterios uitase de el, fiind ocupat sa salveze lumea. Valgaav stia toate acestea, caci el il parase pe Xellos. Din pacate pentru el, acesta nu era de gasit.
In acest timp, intr-un mic orasel linistit de obicei, Zelgadis hotarase sa faca un popas. Obosit de drum, se intra intr-un mic han si isi lua o camera pentru a innopta acolo. Desi inca era lumina afara, se duse la culcare. Nici nu se aseza bine in pat, ca o bubuitura cutremura pamantul. Stiind din propria experienta ca astfel de incidente erau sursa unor necazuri, iesi afara. In mijlocul orasului oamenii se stransesera si se uitau ca la circ. In centrul atentiei erau trei vrajitoare: una statea jos, rezemata de peretele unei fantani si celelalte doua urlau una la alta, facandu-se in toate felurile. Zelgadis nu stia cine erau, dar o recunoscu pe vrajitoarea care statea jos. Era vechea lui tovarasa, Lina Inverse. Una dintre cele doua scandalagii pleca furioasa, iar cealalta se apropie de locul unde statea Lina. Era inalta, bruneta si avea o infatisare cam nesuferita.
-Ridica-te odata! se rasti ea.Nu te pot astepta toata ziua! Misca-te!
-Sunt obosita! se planse Lina.
-Atunci ramai aici!
Pleca,bombanind ceva. Zelgadis o privi curios un timp. Avea impresia ca stia cine era. Se duse langa Lina, care tresari speriata.
-Tu erai! zise ea, parand mult mai vesela. Credeam ca era Luna!
-Unde-i Gourry? intreba Zelgadis, incercand sa-i atraga atentia de la sora ei.
-S-a dus sa-si viziteze fratele! Ar cam trebui sa plec! Vorbim altadata!
Se ridica trista si pleca. Fiind mai mare si mai puternica decat ea, Luna nu pierdea niciodata ocazia sa-i faca viata un cosmar surorii ei. Dar nici Lina nu era o vrajitoare slaba. In urma cu cativa ani il invinse pe conducatorul monstrilor, Shabranigdo. Cu toate acestea, crescuse cu frica fata de Luna si nu indraznea s-o infunte, insa de la un timp tot cauta o cale sa fuga de aceasta.

shi mie imi place foarte anime-ul slayers shi cred ca ai facut o treba foarte buna tine-o tot asa

iti place? si eu care credeam ca postasem o prostie. daca te intereseaza...o sa continui. ma bucur ca in sfarsit intereseaza pe cineva

INGRIJORAREA AMELIEI

Luna si sora sa se cazasera la un han din oras. La masa, Lina manca numai 6 farfurii de mancare din cauza supararii (de obicei depasea cu usurinta 20). Ar fi dat orice sa scape de-acolo.
Sunt obosita! bombani Luna. Hai la culcare, Lina!
-Da, sigur! zise aceasta incet, privind-o urat.
In camera, in timp ce sora sa se duse la baie, tanara vrajitoare jumulise ultima pagina a unei carti pe care o luase cu ea si incepu sa scrie. Dupa cateva randuri se opri, puse foaia pe asternutul patului si, luand o traista foarte veche si peticita pe alocuri, iesi afara in toiul noptii. Habar nu avea unde era Zelgadis, insa nu prea avea timp sa-l caute. Incepuse o ploaie torentiala si in cateva secunde arata de parca ar fi cazut intr-un rau. Oamenii se grabeau sa se adaposteasca, asa ca intra si ea intr-un local. Spre norocul ei, la o masa stateau Zelgadis si Gourry, care arata foarte ciudat. Avea paie uscate in cap si pe haine si mirosea a balegar.
-Ce-ai mai patit? intreba Lina, tragandu-si un scaun.
Se aseza si incepu sa se hatane cu el, cu picioarele pe masa. Gourry o privi destul de suparat.
-De ce n-ai venit?
-Unde sa vin? intreba ea absenta.
-Am stat doua ore in grajd si n-ai venit!
Lina cazu cu tot cu scaun.
-Am spus ca ne intalnim in oras, nu in grajd! se enerva ea.Uneori ma intreb cat de idiot poti fi! Ti-ai vizitat fratele?
Gourry ofta si isi muta privirea spre fereastra, trist.
-Fratele meu locuieste cu matusa mea si a spus ca daca ma mai prinde pe-acolo, e vai de mine! Am uitat sa-i spun de calatoria mea data trecuta si s-a suparat rau!
Furia Linei disparu, fiind inlocuita de ingrijorare.
-S-a intamplat ceva? o intreba Zelgadis curios.
-Pai...da! zise ea incet. Intr-un fel! Luna nu stie ca am plecat! Nu mai pot da ochii cu ea!
Pana la urma ramase cu ei peste noapte. A doua zi pornira la drum, cu gand sa-i faca o vizita in Seyruun vechii lor tovarase. Lina era mult mai tacuta decat de obicei.
-Ar trebui sa-i ceri scuze surorii tale! sugera Zelgadis, nu prea convins.
-Sa-i cer scuze? intreba ea ingrozita. O sa ma omoare!
-Cat de rea poate fi?
Fata incepu sa turuie despre defectele surorii ei si nu observa ca mergea din ce in ce mai repede, lasandu-i pe cei doi la vreo 4 metri in urma. Deodata, se auzi un zgomot ca un fosnet si o creatura le taie calea. Avea corp de om, in loc de piele solzi si cap de pasare. Ciocul lung, de culoare cenusie ca si solzii era plin de dinti ascutiti, ghearele de la maini si de la picioare erau anormal de lungi si putin intoarse, facute parca special pentru a sfasia, iar din spate ii cresteau 2 aripi imense si osoase. Nimeni nu indrazni sa vorbeasca, toti fiind uimiti de ciudata fiinta, cand...
-Cata nedreptate! Sa ataci niste bieti calatori! Vei simti mania justitiei!
Mica printesa a Seyruunului, Amelia, sari din varful unui copac, aterizand drept in cap. Se ridica repede, dar o minge de foc trimisa de Zelgadis goni creatura. Brusc, fata o privi pe Lina de parca atunci o vedea pentru prima data. In secunda urmatoare se repezi spre ea si o imbratisa, incepand sa planga pe umarul ei.
-Lina! Am crezut ca n-o sa te mai vad niciodata! Cum ai scapat? Toti ceilalti au murit!
Aceasta se uita derutata spre Zelgadis, care ridica din umeri, si apoi spre Gourry, care, desi statea in picioare, incepu sa sfoaraie zgomotos.
-Amelia, calmeaza-te! zise Zelgadis intr-un tarziu. Dupa cum vezi, nici noi si nici Lina nu am patit nimic!
-Asa e! replica tanara vrajitoare. Singura de care a trebuit sa scap a fost sora mea, desi data viitoare ma indoiesc ca va mai merge!
Amelia se mai linisti, dar tot o privea ingrijorata pe Lina, care incerca s-o calmeze, cu toate ca nu pricepea o iota din ce se intampla. Fata isi sterse lacrimile si zise, suspinand:
-Ti-am trimis o scrisoare si mi-ai spus ca te-ai dus acasa dupa ce te-ai despartit de Gourry!
-Asa e! aproba Lina, tot confuza.
-Ei, bine...Zephilia a fost nimicit de demonii astrali! Nimeni n-a supravietuit si totul a fost distrus!
-Zephilia?
Acela era satul in care locuia ea. Se parea ca atacul avusese loc dupa ce plecase. Isi imagina ce facusera demonii acolo.
-Ce-s aia demoni astrali? le-o tranti Gourry, trezindu-se brusc.
-Prostanacule! tipa Lina pocnindu-i una in cap. Ala care a vrut sa ne atace adineaori ce crezi ca era?
-Cine a vrut sa ne atace?
Se ciondanira tot drumul, asa ca Zelgadis rasufla usurat cand zari zidurile albe ca zapada ale marelui oras.

am spus-o shi o mai spun esti foarte talentata shi nu glumesc shi voi astepta cu nerabdare continuare felicitari

ma bucur. atunci mai postez, fiindca am facut primele capitole acu o saptamana

PETRECERE CU TEROARE IN SEYRUUN

Zelgadis era usurat ca, odata intrat in oras, nu mai era nevoit sa-i suporte pe Lina si Gourry, dar starea de usurare nu dura mult, fiindca o explozie facu sa se cutremure pamantul si Xellos aparu din senin langa ei.
-Ce zi frumoasa, nu? intreba el cu o expresie senina, ca si cum nu avea absolut nici o grija.
Lina dadu sa zica ceva, cand un laser albicios zbura pe deasupra lor. Imediat o zarira pe Filia, ultimul dragon auriu, turband de furie. Coada cu fundita roz ii rasari de sub fusta si luand buzduganul, il arunca dupa misteriosul preot, care disparu la timp.
-Monstru nenorocit! urla ea.
-Acum ce ti-a mai facut? intreba Lina, obisnuita cu obiceiurile lui Xellos.
-Ma urmareste intr-una! Cred ca spera sa-l duc la voi! Ah! Un bandit!
Amelia sari in sus de incantare, in timp ce Lina, si Zelgadis schimbara priviri semnificative. Cel pe care Filia il crezuse bandit era insusi printul Seyruunului, Phil. Cand Lina ii sopti acest lucru fetei, imaginea ei despre printi de basm, eleganti, pe cai albi, ajunse farame.
-Ce bine ca ati sosit! se inveseli printul. Tocmai la timp! Astazi este ziua Seyruunului si voi da o petrecere la palat! Cat ma bucur ca veniti si voi! Luati-va niste haine mai bune ca sa faceti impresie buna!
O lua inainte, foarte bine dispus. Zelgadis ramase cu gura cascata, Lina arata de parca tocmai il vazuse pe Shabranigdo si Filia parea incantata, insa Gourry era foarte interesat.
-O petrecere? intreba el entuziasmat. Ce-i aia? Se mananca?
-Hai sa ne luam ceva de imbracat! sugera Amelia, reusind sa evite un alt scandal.
In acea seara toti aratau si se simteau cat se poate de ciudat. Lina purta o rochie lunga, de culoare visinie, Amelia tot o rochie cu alb si rosu, Filia o bluza alba cu o fusta eleganta de culoare roz, iar Gourry si Zelgadis purtau amandoi cate un costum negru cu cravata. Intrara intr-o sala mare a palatului, care era superba. Erau multe mese de cate 5-6 persoane intr-un colt, in centru aflandu-se in jur de 200 de oameni. Pe tavan era un candelabru urias ca un diamant si pe o mica scena o orchestra cu niste cantareti foarte veseli si tineri.
-Bine ati venit! tuna Phil de undeva de langa ei, speriindu-i . Haideti la dans!
Toti se uitara unii la altii, jenati. Zelgadis incepu sa danseze cu Amelia si Gourry cu Philia, caci Lina disparuse. Adevarul era ca incercase sa iasa de acolo pe furis. Nu mai fusese la petreceri si nu vroia sa se faca de ras, cand cineva ii iesi in cale. Era un baiat brunet, cu ochii albastrii, foarte lelegant si dragut.
-Buna seara! Esti singura aici?
-N-nu! se balbai Lina, devenind agitata.
-Eu sunt Fredy, varul Ameliei!
-Eu...sunt Lina!
Un motiv al agitatiei tinerei vrajitoare putea fi si faptul ca avea ceva experienta cu rudele Ameliei. Inca nu-l uitase pe Alfrod.
-Pot sa te invit la dans, Lina? intreba Fredy, foarte amabil.
Cativa oameni ii priveau cu interes, asa ca fata accepta, desi simtea ca intra in pamant de rusine. De-abia astepta sa se termine totul si sa scape de-acolo. In astfel de momente il ura pe Phil mai mult ca oricand si tot bombanea orchestra, care incepuse si o melodie lenta. Amelia se opri brusc, privind tinta la ei.
-Nu...nu e bine! zise ea ingrijorata.
-Ce anume? se interesa Zelgadis.
-Fredy are cam...mult tupeu cand vine vorba de fete! Isi permite mult prea multe! Cum o fi dat chiar de Lina?
Xellos isi facuse brusc aparitia langa ei si o lua pe Filia la dans, spre groaza ei. Daca n-ar fi fost atatia oameni, l-ar fi facut praf. Gourry era singurul care nu era deranjat de nimic, cu exceptia mancarii. Lina il vazu si ii veni in minte un plan de evadare.
-Scuza-ma, dar ma simt cam rau! minti ea, foarte jenata.
-Nicio o problema! zise Fredy, bine dispus.
In momentul acela Lina dadu sa plece, dar el o saruta brusc. Toti din sala incremenisera. Gourry se enerva fara sa stie de ce, dar nu risca sa intervina. Amelia il privi pe Zelgadis speriata, insa nici acesta nu avea de gand sa faca ceva. Ar fi fost sinucidere curata.Filia si Xellos se uitatu si ei inroziti spre Lina. S-ar fi zis ca nu o deranjase ce se intamplase, daca n-ar fi zambit intr-un mod care anunta cu siguranta viitoare nenorociri.
-Nemernic bun de nimic! tipa ea clocotind de furie. Te omor!
Toata lumea o tuli afara, caci un val de foc arunca tavanul salii in aer. Aceea fusese o noapte pe care nimeni nu avea cum s-o uite: zgomode asurzitoare peste tot, si artificii minunate pe cer, cre erau de fapt mingile de foc trimise de Lina dupa Fredy, in timp ce unii faceau pariuri daca acesta va scapa sau nu cu viata din ghearele ei. Phil parea incantat, dar Amelia privi obosita scena. Ii era somn, insa judecand dupa starea in care era Lina, nu avea nici o sansa sa mai doarma in noaptea aceea, cu toate ca Gourry sforaia pe rupte in picioare.

DRAGONII AURII

Intregul Seyruun petrecu o noapte de neuitat, o noapte ce avea sa intre in istorie. Din pacate un alt sat din apropierea orasului avu soarta Zephiliei. Probabil asta fusese motivul pentru care Lina hoatari sa-l lase sa scape cu viata pe Fredy. Acesta se alesese cu o multime de arsuri si petrecea mai tot timpul incercand sa se fereasca din calea tinerei vrajitoare, care era inca foc si para contra lui. Totusi, demonii erau o problema foarte grava si trebuiau opriti cu orice pret, asa ca Lina, Amelia, Zelgadis, Gourry si Filia se dusera in marea biblioteca a Seyruunului. Aceasta era o cladire imensa, de culoare alba, iar inauntru erau sute de rafturi imense cu mii de carti. Langa geamuri erau insirate mese unde stateau oamenii sa studieze diferite volume antice, caci toate acele carti erau foarte vechi. Cei 5 se asezara la o masa si se pusera pe citit. Trecura vreo 2 ore si nimic. Gourry adormise, ca de obicei, Zelgadis se uita pe niste foi ingalbenite de vreme, Lina incepuse iar sa se legene cu scaunul, Filia se uita pe un volum despre creaturi antice, desi din cauza oboselii nici nu vedea ce scria si Amelia frunzarea o carte cu coperti negre, intitulata ,,Fiinte disparute" cand tresari.
-Am gasit! striga ea vesela.
-Ce? sarira toti.
-Fiti atenti! ,,Demonii astrali sunt de sute de ani cunoscuti ca cei mai mari vanatori de oameni, sub conducerea marelui Sabuno! In urma cu 2000 de ani dragonii aurii i-au inchis in lumea lor, cunoscuta drept Lumea Astrala, insa legenda spune ca, atunci cand dragonii vor pieri, creaturile vor fi eliberate. In timpul Razboiului Decaderii Monstrilor, fiintele astrale au inceput sa iasa la vanatoare, dar ultimii dragoni albi i-au cautat si i-au gasit pe cei aurii, punand capat terorii!"
-Dragonii aurii au murit si din cauza asta demonii pot sa iasa iar la atac! zise Zelgadis uimit. Dar daca ei i-au oprit data trecuta, inseamna ca o pot face si acum! Filia, stii ceva de asta?
-Nu! zise ea cu tristete. Dar nu mai sunt alti dragoni aurii in afara de mine!
In momentul acela Lina sari in sus de parca s-ar fi asezat pe ace, daramand scaunul. Din cine stie ce motiv, parea foarte vesela.
-Nu au murit toti dragonii! zise ea cu o sclipire stranie in ochi.
Toti o privira derutati. Doar stiau foarte bine ce se intamplase la templul dragonilor antici. Vazusera clar cum Sirius si Erulogos omorasera toti dragonii aurii. Lina, insa, paru sa ghiceasca la ce se gandeau.
-Va amitntiti de Biblia Clara? De Regele Dragonilor Demoni? De Saygraam? Mai exista cel putin un dragon auriu! Eu, Martina si Amelia am fi pierit acolo daca nu era el!
-Ce vrei sa spui? intreba Zelgadis pe un ton mai puternic, fiindca sforaiturile lui Gourry rasunau in toata cladirea. Despre cine vorbesti?
-Milgasia! striga Amelia incantata, facandu-i pe toti din jur sa se holbeze la ea. El nu a participat la lupta cu Sirius si Erulogos! Dar...cum il vom gasi?
Le mai scazu bucuria, dar acum Filia fu cea care le mai dadu o speranta:
-Dragonii albi pot gasi oriunde un dragon auriu! zise ea, dar isi dadu seama imediat ca acestia disparusera cu mult timp in urma.
-Aici va pot ajuta eu! se baga Lina. Trebuie sa ajungem urgent in Zephilia! Chiar daca satul a fost distrus, mai avem o sansa! Gourry! Scularea!
-Lina, ce vrei sa...! incepu Zelgadis, dar fata il intrerupse brusc.
-Veti intelege cand vom ajunge acolo!
Oamenii din toata biblioteca ii priveau cu gura cascata. Amelia fugi la tatal sau pentru a-i da vestea despre calatoria lor, Filia si Zelgadis faceau rost de provizii, in timp ce Gourry si Lina fugira sa ia ultima masa inainte de plecare. Phil nu avu nimic impotriva lor, ba chiar se bucura ca in sfarsit faceau ceva in ,,spiritul dreptatii" si le dadu o corabie, asa ca a doua zi se intalnira toti in port. Urcara la bordul corabiei si Gourry cu Zelgadis ridicara ancora. Oamenii se adunara sa vada plecarea lor si chiar langa Phil statea Fredy, dar avea grija sa stea in asa fel incat tanara vrajitoare sa nu aiba vedere pe el. Se straduia in zadar sa se ascunda, caci Lina nu mai era atenta la ce se intampla in port, fiind ocupata sa se chinuie cu carma, care de veche ce era de-abia se clintea.
-Se pare ca o luam de la capat! zise Gourry venind sa o ajute. Ne vom bate iar cu alti monstrii?
-Cine stie? intreba ea, privind oceanul de un albastru intens. Nu stiu de ce, dar am impresia ca asta e ultima calatorie pe care o vom mai avea toti impreuna!
Gourry o privi ciudat, dar fata nu dadea semne de tristete. Cu un ultim adio, corabia parasi portul si totodata si Seyruunul.

astept, ca si mai sus, parerea ta, si daca ai idei noi,te rog mult, spune-le. vreau ca povestea asta sa-ti placa si tie

super tare mai ales petrecere cu teroare in seyruun aceea mi-a placut foarte mult a fost foarte comica intr-adevar dar shi dragonii aurii a fost frumoasa
de unde ai atata inspiratie? shi eu am incercat sa scriu povesti dar nu mi-a iesit decat o mare prostie shi de atunci nu am mai incercat sa scriu in fine tot ce stiu este ca esti foarte talentata shi mi-as dori sa citesc in curand shi alte capitole deci mult succes in continuare shi sper sa citesc cat mai repede alte capitole
imi permit sa-ti dau un sfat : fii mai increzatoare in puterile tale nu mai crede ca ceea ce scrii este o porcarie pentru ca nu este asa sper ca vei avea incredere in mine shi imi vei urma sfatul
hmmm..........idei despre ce ai mai putea scrie ..... sincera sa fiu nu prea cred ca ti-as putea da eu idei tu shi asa te descurci de minune deci nu mai ai nevoie de sfaturile mele tine-o tot asa

-----------------------------------------------------------

te descurci foarte bine shi fara ideile mele Very Happy Exclamation

O NOUA AVENTURA SE ARATA



Corabia se indrepta foarte repede spre orasul natal al Linei , Zephilia , ducand odata cu ea si pe eroi nostri . Fiecare era cu gandul la noua aventura ce se arata in fata lor , dar si la cum il vor gasi pe singurul dragon auriu ramas in viata (in afara de Filia) , Milgasia . Chiar cand se hotarasc sa apeleze cat mai repede la dragoni albi , in fata lor apare o noua provocare : o pasare de foc tare indrazneata .
- Se pare ca avem companie ! zise Lina incantata .
- In sfarsit ceva palpitant , incepusem sa ma plictisesc ! continua Zelgadis.
Dar cand credeau ca nimic nu ii mai poate uimi , pasarea de foc incepu sa vorbesca :
- Stati , nu va pripiti , am venit cu ganduri pasnice . Am venit sa va previn. Nu va duceti in Zephilia pentru ca veti avea o mare surpriza si va asigur ca nu va fi una placuta .
- Dar de unde stii ca mergem in Zephilia ? intreba nedumerita Amelia .
- Asta conteaza cel mai putin , spuse pasarea de foc , ceea ce conteaza cu adevarat este ca nu trebuie sub nici o forma sa calcati in acel oras . Va asteapta la tot pasul pericole .
- Nimic nu e prea periculos pentru Lina Inverse ! se lauda Lina .
- Asa e si in plus cum putem fi siguri ca ai dreptate ? Cum putem avea incredere in tine ? continua Gourry , care abia se trezise .
- Nu puteti stii sigur , dar un lucru va pot garan..... dar nici nu apuca sa termine fraza ca Lina il plesni .
- Ce-a fost asta ? intreba suparat si in acelasi timp uimit .
- Nu mai spune tampeni si mai bine dispari pana nu ma razgandesc si te fac scrum ! il avertiza furioasa Lina .
Vazand ca nu o poate indupleca , pasarea de foc zbura inapoi de unde venise .
- Cine o mai fi si asta ? se mira Lina , indreptandu-se spre bucataria corabiei , cu Gourry pe urmele ei .
- Dar daca are dreptate ? Daca ne asteapta pericole in Zephilia ? intreba ganditoare Filia .
- Macar nu ne ducem nepregatiti , interveni Xellos ,dar observand privirea furioasa a Filiei nu mai zise nimic .
- Uitati , se vad ramasitele orasului Zephilia , comenta Amelia , intervenind intre Filia si Xellos , prevenind astfel o lupta prosteasca .
La scurt timp dupa aceea , corabia ajunse la tarm . Toti coborara dornici de noi aventuri , dar nici nu pusera bine piciorul pe uscat ca zarira o armata de dragoni albi , care pazeau ceea ce ramasese din orasul natal al Linei , si pornira un atac impotriva celor sase . Degeaba se chinui Lina sa le explice ca nu sunt oameni ce la doresc raul , ci din contra au venit sa le ceara ajutorul .
- Vad ca nu avem incotro decat sa ne luptam cu ei si sa le demonstram ca am venit cu ganduri pasnice , propuse Lina , iar ceilalti acceptara imediat.
- Vom lupta cu voi si daca vom castiga ne veti asculta , iar daca vom pierde ne veti intemnita , de acord ? intreba Filia .
- Asa sa fie ! aproba cel mai batran si mai intelept dintre dragonii albi .
Apoi urma o lupta inflacarata , in care Lina si restul grupului isi folosira pe rand armele puternice , dar se parea ca nimic nu dadea rode . Atunci Lina apela la cea mai puternica vraja a ei , Dragonul Sclav , care ii dezechilibra putin pe acei dragoni albi , dar nu aveau nici o zgarietura macar.
- Nu ne veti putea invinge niciodata , suntem prea puternici pentru voi , mai bine renuntati si vom uita de aceasta provocare , ii sfatui dragonul cel batrn si intelept .
- Niciodata nu vom renunta , m-ai auzit , niciodata ! il refuza Lina plina de mandrie.
Urma un alt asalt din partea eroilor nostri , care , ca si celelalte nu avu efect , situatia parea ca nu are iesire cand ......
- Mai este o vraja pe care nu ai folost-o , Lina , si care ar putea sa ne aduca victoria ! isi dadu cu parerea Zelgadies .
- Care ? intreba uimita Lina .
- Sclavul Giga , o lamuri Zelgadies , vraja pe care ai folosit-o in lupta cu stapanul intunericului .
- Are dreptate , il aprobara ceilalti .
Dandu-si seama ca intr-adevar acesta vraja poate fi scaparea lor , Lina o puse in aplicare si astfel ii inving pe dragonii albi . Dupa cum le-a fost intelegerea , dragonii au ascultat povestea lor si au hotarat sa-i ajute sa-l gasesca pe Migasia .
-Prima oprire va fi in Atlas City pentru a ne aproviziona deoarece va fi o calatorie lunga , ii informa conducatorul dragonilor albi .
- De acord , intervenira Lina si Gourry , si cat timp voi cumparati provizii , noi vom lua pranzul .
- Nu se invata niciodata , nu-i asa ? afirma amuzat Zelgadies .
Zis si facut . Dragonii ii purtara in spate pe cei cinci tovarasi , ajungand astfel repede in orasul dorit . Dupa cum stabilisera , dragonii impreuna cu Filia , Zelgadies , Xellos si Amelia se dusera sa cumpere provizii , in timp ce Lina si Gourry se indreptara spre primul han care le iesi in cale .
- Ce sa mananc ? Rata la cuptor sau pui fript ? gandi Lina , aflandu-se intr-o dilema .
-Eu voi manca supa de rata , tocanita , peste fript , rata la cuptor si pui fript , ceru Gourry .
- Si eu voi manca la fel , il imita Lina.
Dupa ce se saturara , plecara spre locul de intalnire unde ii intalni pe tovarasi lor .
- De ce ati intarziat atat ? ii certa Amelia .
- Era de asteptat sa stati trei ani , o completa Filia .
- Eram lihniti sa stii , le lamuri Gourry .
- Si trebuia sa mancam , altfel muream de foame , zise si Lina .
- Daca ati terminat , ne putem incepe calatoria , ii potoli conducatorul dragonilor albi .
Incepura calatoria ce avea ca scop gasirea ultimului dragon auriu ramas in viata (in afara de Filia) . Cutreierara multe orase si nu gasira nici macar o urma a celui ce se numea Milgasia . Asa ca se gandira sa-l caute la templul dragonilor aurii , unde il si gasira .
- In sfarsit te gasim , Milgasia , i se adresa emotionata Filia .
- Daca ai stii prin cate am trecut ca sa te gasim , o completa Lina , oarecum fericita pentru Filia .
- De ce m-ati cautat ? ii intreba nedumerit Milgasia .
- Vrem sa te rugam sa ni te alaturi in lupta impotriva celor care au contribuit la disparitia dragonilor aurii , impotriva dragonilor astrali , il informa Filia , fericita ca in sfarsit a gasit un alt dragon auriu .
- Bineinteles ca o sa ma alatur voua in aceasta lupta , este tot ce imi doresc mai mult in lume , sa ma razbun pe acei nemernici care ...care ne-au distrus specia , accepta multumit Milgasia .
- Daca nu mai aveti nevoie de noi , vom pleca , li se adresa conducatorul dragonilor albi .
- La revedere si multumim ! ii saluta Xellos .
- Sper sa ne revedem curand ! le striga si Lina .
Eroi nostri , impreuna cu Milgasia , pornira spre noi aventuri , spre necunoscut , avand doar o singura dorinta : sa-i gaseasca si sa-i distruga pentru totdeauna pe dragonii astrali care fac atata rau oamenilor si dragonilor.

sper sa va placa shi comentati va rog

ma bucur ca ai idei noi si ca vrei sa continui. pana o sa postez eu iar, succes!
P.S: editeaza ce ai postat mai sus ca daca postezi de 2 ori nu e bine. eu am primit observatie pe chestia asta pe alt site

multumesc de sfat shi sper sa facem treaba buna impreuna

PIRATI SI RECHINI

Ajunsera iar la ocean, unde se despartira de Milgasia. Acesta urma sa zboare spre vest, cacu de-acolo se parea ca veneau dragonii astrali, in timp ce prietenii sai isi continuara calatoria pe o corabie imprumutata de la un pescar.
Calatoria pe mare era ingrozitor de plictisitoare, desi trecusera de-abia 3 zile. Amelia si Filia dormeau pe niste plase de pescuit, dar Zelgadis avea alta treaba: sa scape bietele pasari care aveau ghinionul sa aterizeze pe punte din ghearele lui Gourry si Lina. Le era foame, caci uriasele lor provizii disparura ca prin farmec in doua zile si acum nu mai aveau nimic de mancare. Pe la miezul zilei, era ingrozitor de cald. Zelgadis coborase in subsolul corabiei impreuna cu Gourry, in timp ce fetele dormeau pe unde nimereau: Filia pe un morman de sfori, Amelia pe o panza veche si Lina pe o plasa de pescuit. Era o liniste totala, asta pana cand se auzi o bubuitura si panzele corabiei se alesera cu o gaura pe la mijloc. Lina se trezi ametita si vazu un tip foarte ciudat pe un vas vizavi de al lor: purta bluza si pantaloni de culoare neagra, pe deasupra o haina lunga si rosie, o barba alba tepoasa,, o palarie tot neagra cu un craniu desenat si o sabie ascutita. Statea pe o scandura indreptata spre corabia lor si arata destul de infricosator. Se parea ca de-abia astepta sa vada in ce hal o speriase pe tanara vrajitoare si poate s-o ia si ostatica, cand fata adormi la loc. Suparat, mosneagul lua o galeata de apa si i-o varsa drept in cap. Lina sari ca arsa, clocotind de furie.
-Ce naiba te-a apucat? urla ea.
-Nimeni nu-l ignora asa pe marele Ralph! raspunse strainul cu un zambet ce dezvalui niste dinti lipsa. Sunt cel mai de temut pirat din apele astea!
-Si de-asta mai trezit?
Filia si Amelia se sculara speriate, in timp ce Gourry si Zelgadis isi facura aparitia pe punte, atrasi de tipetele tovarasei lor.
-Lina, ce s-a intamplat? intreba Gourry scotand sabia.
-Sunt leoarca din cauza mosneagului asta!
-Si pentru asta urla asa? intreba Zelgadis astfel incat sa nu-l auda decat Gourry.
Corabia lui Ralph se indeparta si deschise focul asupra lor. Amelia si Zelgadis creara un scut, in timp ce Filia incerca sa contraatace cu laserul. Totul se termina in cateva minute, caci Lina, ajunsa la capatul rabdarilor, rezolva totul cu Dragon Slave. Piratii nu se mai vedeau, dar Filia arata de parca tocmai il vazuse pe Stea Intunecata.
-Te simti bine? intreba Amelia.
-N-nu! zise ea ingrozita. U-uite!
O bomba cazuse intr-un butoi. Pana s-o arunce ei peste bord, exploda, rupand corabia in doua si toti aterizara in ocean.
-Oare se poate mai rau de-atat? se enerva Zelgadis.
Nici nu zise bine, ca Lina se opri din bombanelile la adresa piratilor. Simtise ceva prin apa.
-Iar incepi cu melcii? zise Gourry plictisit.
-Nu cred ca sunt melci! murmura ea, uitandu-se agitata prin apa. Ma duc sa vad ce e!
-Pleaca de-acolo! striga Zelgadis brusc. Lina, pleaca!
Confuza, tanara vrajitoare folosi levitatia si se ridica deasupra apei in ultima clipa, reusind sa scape de un ditamai rechinul. Asta l mai lipsea. Din fericire gasira o bucata mai mare in puntea corabiei si se urcara pe ea, plutind in deriva. Zelgadis bombanea ceva incet, Gourry sforaia, Filia se uita prin apa cu Amelia dupa rechini, iar Lina ii facea pe pirati in toate felurile. Acum ramasera si fara mancare, si fara corabie.

o poveste cu adevarat comica shi foarte inspirata felicitarile mele cred ca a mia oara shi asta pentru ca le meriti shi succes in continuare .

kaleido star are treaba pe alte site-uri, asa ca m-am gandit sa mai continui putin eu:

ZEPHILIA, SATUL-FANTOMA

In scurt timp, obositi de atatea necazuri, adormira cu totii. Zelgadis se trezi primul, privind derutat in jur. Erau pe o plaja pustie ce se termina la poalele unuor dealuri.
-Trezirea! striga el vesel.
-Cine mi-a furat chifteaua? intreba Lina.
Se ridicase in picioare, dar nu parea sa stie pe ce lume se afla. Zelgadis lovi cu piciorul apa, udand-o. Desi reusi s-o calce pe nervi, fata se trezi de-a binelea. Filia, Amelia si Gourry coborara si ei de pe ceea ce fusese candva o punte intreaga, uimiti de priveliste.
-Unde suntem? se sperie Amelia. Ne-am ratacit, nu?
Lina se indeparta de ei, ingrijorata. Brusc, zari un drum vechi pe care mergeau de obicei carutele. Acum totul ii era cunoscut, doar fugise pe-acolo de sute de ori, cand oscotea pe Luna din sarite, ceea ce se intampla cam des.
-Haideti! striga ea. Nu mai avem mult!
Dupa doua ore de mers, ajunsera in Zephilia. Se asteptasera la asa ceva. Multe case erau arse, iar cele cateva care ramasesera in picioare aveau ferestrele sparte si erau murdare. Peste tot erau carute parasite si stricate, fantani pline de mal si pe langa ceea ce parea o taraba erau niste ciori slabe, care ciuguleau un caine. Dupa cum arata si dupa miros, animalul murise de cateva zile, iar la cativa metri se aflau stapanii lui, desi nu mai ramasesera decat cateva oase din ei. In mijlocul satului-fantoma se afla un templu de culoare alba, ce avea usile smulse din balamale si peretii crapati, acoperiti in unele locuri de plantele agatatoare. Oftand cu tristete si sperand sa nu se prabuseasca peste ei tavanul, cei 5 tovarasi intrara inauntru, adica intr-o camera uriasa, cu o podea cenusie din cauza prafului. In centrul camerei se afla statuia unui dragon imens, ce semana foarte bine cu cei antici.
-Ceiphied! murmura Filia speriata. E groaznic aici!
Brusc, statuia se dadu la o parte, in locul ei ramanad niste scari niste scari circulare. Gourry privi totul agitat.
-Am auzit ca locurile astea sunt bantuite! zise el, sperand sa iasa cat mai repede afara.
Cum toti ezitau, Lina o lua inainte, ignorand scheletul de pe prima scara. Amelia, insa, era de-a dreptul terorizata. Mai fusesera si altii acolo, dar nu scapasera cu viata. Oare unde mergeau? Zelgadis, Filia si Gourry se oprira si ei, privind in jur, dar descoperira ca cineva lipsea.
-Unde-i Lina? intreba Gourry derutat.
-Parca era langa tine! zise Zelgadis. Fir-ar, sper ca n-a patit ceva!
O luara la fuga pe scari, rezultatul fiind ca se dusera de-a berbeleacu pana jos, cazand unii peste altii. Nimerisera intr-un fel de debara uriasa. Peste tot erau rafturi cu tot felul de borcane prafuite, manuscrise roase pe la capete si cativa sobolani.
-Ce tot faceti?
Toti tresarira si o vazura pe Lina, dar nu era singura. Langa ea statea un dragon micut, cat un catel, de culoare alba. Avea un inceput de coarne, doua aripi subtiri pe care le tinea stranse pe spate, si ochii galbeni. Ar fi fost chiar simpatic daca n-ar fi avut ghearele anormal de lungi si dintii ca niste cutite ascutite. Creatura marai incet, uitandu-se la publicul din fata sa.Cand Filia dadu sa se apropie, scoase un zgomot ciudat, ca un semnal de atac.
-E un pui de dragon alb! zise Lina incantata.
Zelgadis privi un timp micutul dragon, dar lui nu prea-i semana a dragon alb.
-Asta arata ca si cum de-abia asteapta sa ne manance! se sperie Gourry.
Brusc, micutul dragon se catara pe un raft cu niste galeti si isi intinse aripile. Lina se enerva si vru sa-l prinda, dar acesta sari jos si lovi raftul cu coada, daramandu-l peste ea. Desi erau intr-un templu foarte straniu, Amelia incepu sa rada cand vazu in ce hal era tovarasa sa. Galetile fusesera pline cu vopsea de toate culorile, iar tanara vrajitoare arata ca si cum s-ar fi pregatit de Hallowen.
-Dragon tampit! se enerva ea. Niciodata nu te-am putut suferi!
-De cat timp stiai de el? o intreba Zelgadis.
Din cine stie ce motiv, Lina paru agitata. Era clar ca vroia sa plece cat mai repede de-acolo.
-Cand eram mica, ma ascundeam aici de sora mea! zise ea intr-un tarziu. L-am gasit aici si, cu toate ca nu stiam nimic despre dragonii albi, am mai venit sa-i aduc de mancare! Il simpatizam, caci era ca un catel neajutorat, dar apoi am gasit intr-o carte legenda speciei lui! La scurt timp dupa aceea Luna m-a pus sa rezolv problemele cu banditii, care erau tot mai multi, asa ca nu l-am mai vizitat!
-Dar cum de a trait atata singur? se mira Filia.
-Dragonii albi pot trai chiar si zeci de ani fara mancare si apa! Stiam ca e aici, caci numai eu am aflat de locul asta si n-am mai spus la nimeni! Acum n-ati vrea sa ma ajutati sa-l prind?
Dragonul se distra de minune, scapand cu mare usurinta de fiecare data. Vazand ca-si bate joc de ei, Lina, Amelia, Filia, Gourry si Zelgadis se repezira spre el toti deodata, reusind doar sa cada unii peste altii, din nou. Invingator, micutul animal se stramba la ei, cand se oprise brusc. Se auzeau tot felul de zgomote stranii, semn ca mai era ceva viu acolo. Amelia se uita spre Lina, insa de data asta nici ea nu stia despre ce era vorba.

mey mey mey o scriitoare in devenire....stii doar cat de mult imi plac mie povestiile tale mai pune ca mai vreau sa citesc....nu ma lasa in suspans vreau sa flu ce s-a intampalt cu ei mey..ps: lina simpatiza dragonii? super tare...abia astept sa mai pui....