Angel of Kittens
Joined: 04 Jul 2007
Posts: 671
Karma: +59 (79)
3000 
|
 Posted: Sat Nov 24, 2007 10:16 am Post subject: Jurnalul unui Shino Star |
 |
|
aceasta e o poveste 100 % noua, tocmai am scris-o.
va rog sa nu fiti prea duri, e prima data cand scriu jurnalul altcuiva.
fic-ul va fi grupat nu pe capitole, ci pe data in care scrie personajul in jurnal
numele personajului pricipal, "Hamano Ayumi" este traducerea numelui meu in japoneza, adica "Adela"
26 Octombrie
"Ce e un Shino Star? Intrebarea aceasta ma macina pe tot parcursul auditie pe care am dat-o in ziua precedenta. Si inca ma mai macina. Cum pot deveni un star adevarat fara ca lumea sa ma invidieze sau sa ma urasca. Raspunsul parca imi venea din inima, in timp ce am reusit pentru prima data sa prind bara trapezului."
Numele meu este Hamano Ayumi si am 13 ani. De cand ma stiu, am visat sa fac parte din Kaleido Stage, o scena mirifica ce nu poate fi comparata cu spectacole de magie sau circuri obisnuite. Sunt nascuta sub zodia 'Pestilor', in data de 8 martie si sunt in clasa a 7-a. Am renuntat la scoala pentru a face parte din grupa 'Kaleido' si am fost foarte fericita cand am reusit sa intru. Dar nu vreau sa va stric surpriza, asa ca va rog sa citit jurnalul meu in liniste. Nu rasfoiti foile cu zgomot, caci inauntrul lor zace sufletul meu, viata mea.
"In timp ce urcam spre trapezul inalt imi spuneam in gand : 'Nu o vei reusi, niciodata nu ti-a fost menit sa fi Shino Star. Nu ai reusit sa prinzi bara in 6 ani de antrenamente, de ce ai reusi acum?"
Cand am sarit am avut impresia ca intreaga copertina se rasturnase si imi sufoca inima. Aveam emotii? De ce? Oricum stiam ca nu o pot face! Si in timp ce dadeam drumul barii, am inceput sa ma gandesc: 'Ce inseamna de fapt un star adevarat?' Acesta nu este decat un om ca si noi, care prin puterea credintei si multa munca a reusit sa-si transforme visele in realitate. Faptul ca "Rosetta Passel" realizase Legendara Manevra impreuna cu celebra "Sora Naegino", si mai apoi incercarea Rosettei de a realiza Acrobatia Ingerului si moartea ei nu insemnasera decat o alta era a trapezistilor. Imi treceau prin cap o multime de idei, vorbe auzite in trecut, zumzete si murmurari ale fantomelor trecutului meu. Si apoi, idolul meu, cea care fara sa stie ma adusese pe calea trapezului, Rosetta Passel, parca imi sopti ceva la ureche: "In fiecare din noi exista un Shino Star".
Am intins, fara sa imi dau seama, mana ca sa o prind, dar tot ce am reusit a fost sa simt bara in mainile mele, rece, lipsita de viata.
Asa e, asa reusisem eu sa ajung la Kaleido Stage, incercand sa prind ceva ce nu exista. Oare nu asta facem cu totii? Nu alergam dupa lucruri care nu exista de fapt? Si totusi, reusisem, imi implinisem visul. De ce ma facea asta sa fiu atat de morocanoasa. Am pasit indiferenta in cabina de schimb, unde seful voia sa ma felicite personal.
Ken Robbins, acesta chiar are stofa de sef. Si pe deasupra mai e si prietenos. In rest, m-a mai intampinat cea mai mare vedeta la Trambulina, cunoscuta drept Marion 'Mistica'.Pot sa spun ca vom deveni prietene bune, in adevaratul sens al cuvantului. Cu atat mai mult ca aveam aceasi varsta.
27 Octombrie
Sala de antrenamente. Spatioasa, luminata si plina de amintiri dureroase. Candva, sora mea, Iruka-chan isi dorise mult sa incerce trapezul. Intr-o blestemata zi de duminica, am incercat sa sarim la trambulina, inaltandu-ne pana la un trapez ce se afla la o inaltime foarte mare. Fiecare saritura ma aducea tot mai aproape de bara, pana cand am prins-o. Ma prinsese un sentiment de nostalgie. Oare de ce? Am inchis ochii zambind si am intors capul spre Iruka. Dar cand am deschis ochii, am observat faptul ca nimeni nu se mai afla acolo. Doar eu si doua bari. Am zarit-o jos pe Iruka facandu-mi vesela cu mana. Probabil renuntase, mi-am spus eu. Cu un frumos surub, plin de gratie, am ajuns inapoi la trambulina si am sarit pe podea facand o roata. Am privit solul salii de antrenamente Kaleido. Imi amintea atat de mult cu cel din sala aceea. Dar pe jos era sange atunci. Sora mea imi facuse cu mana pentru a-mi solicita ajutorul. Cand observasem ceea ce patise era prea tarziu. Pierduse prea mult sange.
Ceea ce a fost e mult prea amar ca sa il incadrez in acest nou jurnal. Caci jurnalele trecutului meu sunt deja pline de aceasta intamplare. Iar acesta nou nu trebuie sa cunoasca sfarsitul povestii. Si totusi, daca as fi.... "Hamano-san... Ayumi onee-chan?" m-a strigat Marion "Misthique". Am ridicat privirea si cand am intalnit ochii ei mi-am dat seama ca plangeam. Lacrimile mele pareau mai grele decat alta data, parca ma ardeau cand mi se prelingeau pe obraji. Mari nu intelesese nimic si totusi isi demonstra prietenia punand in practica cea mai frumoasa magie, cel mai bun medicament, "Imbratisarea calduroasa a unui prieten adevarat.".
I-am povestit intreaga poveste, si cat de vinovata ma simtisem ca o supusesem pe Iruka unei manevre destul de dificile pentru ea. Acum ea era moarta si faptul ca eu imi asumam toata vina ma apasa pe inima, ca o torta aprinsa. Iruka mi-a spus ca atata timp cat eu nu o obligasem pe Iruka sa execute manevra nu aveam nicio vina, caci decizia de a face acrobatia ii apartinuse surorii mele, nu mie.
Iar acum ca ma simt scapata de o povara sufleteasca, ma gandesc sa incerc sa devin partenera lui Marion pentru urmatorul spectacol. Si simt ca voi reusi daca voi fi optimista! De data asta voi crede in mine si voi deveni experta la trambulina! Asa e! Asa e!
28 Octombrie
Sufletul meu arde. Arde de pasiunea cu care ma incanta fiecare spectacol Kaleido. Si pentru prima data voi avea sansa de a urca pe aceasta scena mistica, alaturi de cea mai buna prietena a mea, Marion 'Mistique'. In noaptea trecuta, Marion a venit la mine acasa si am lucrat impreuna pe computer pentru a finaliza acrobatiile pe care aveam sa le realizam impreuna. Spectacolul se numea 'Printesa si servitoarea' si avea o poveste extrem de trista. Cele doua fete erau identice, una era fiica reginei si una fiica bucataresei. Insa la nastere, femeie care a ajutat cele doua mame a incurcat fetele astfel incat printesa a devenit servitoare, iar servitoarea printesa. Cele doua ajung sa se cunoasca in Bucataria Regala, unde au devenit prietene nedespartite. In final, cele doua hotarasc sa imparta tronul ca si cum ar fi fost surori.
Prima acrobatie pe care trebuia sa o realizam era intalnirea dintre noi. Ideea mi-a venit fara ca macar sa ma gandesc prea mult. Apoi venea balul in care mergeam impreuna imbracate la fel si ne intalneam cu cei doi printi gemeni si la final moartea regelui si incoronarea noastra.
Totul fusese planificat cu foarte mare atentie, costumele erau superbe, iar mai tarziu repetitia ne-a iesit perfect din prima, asta pentru ca pusesem mult suflet in acest proiect, care daca ne va iesi bine, noi doua vom deveni starurile principale Kaleido. In sfarsit, astazi am repetat din nou cu totii, iar maine va fi premiera. Inima mea bate din ce in ce mai tare numai la gandul ca eu si Marion vom urca pe scena impreuna si vom juca rolul a doua fete identice.
Cat despre spectacol, dragul meu jurnal, iti promit ca il voi descrie cu lux de amanunte. Ja ne!
29 Octombrie
O lumina parea ca straluceste in ochii nostri. Eu si Marion ne tineam de mana. Prima care a intrat pe scena am fost eu. Jucam rolul printesei deoarece eu ma descurcam cel mai bine la trapez. Printesa trebuia sa joace la trapez deoarece acesta reprezenta lumea de cel mai "Inalt' rang. Am realizat o pirueta intrand pe primul trapez, dupa care am realizat o miscare denumita de mine "Butterfly Atack" (Atacul Fluturelui), ce consta intr-o rasucire foarte rapida cu mainile pe lateralul corpului. Am mentinut pozitia, prinzandu-ma din cand in cand de cate un trapez pentru a-mi lua un avant mai mare. Dupa ce am facut o rotatie completa in jurul tuturor trapezelor, a intrat in scena batranul rege, asa-zisul tata al meu, care m-a prins de mana, ridicandu-si capul cu furie asupra mea. Apoi, cu mana mi-a aratat spre o multime de asa-zisi printi, din care trebuia sa-mi aleg un sot. Eu am plecat capul, dupa care m-am smuls din bratele lui si am plecat de pe scena.
A fost randul lui Marion sa straluceasca. In numarul ei, ea trebuia sa execute tot felul de salturi periculoase, ce reprezentau incercarile ei de a urca in rangul de ajutor de bucatareasa. In final un "Bucatar" o prinde de la o trambulina putin mai sus decat a ei, inaltand-o pe alta, aflata pe la mijlocul scenei, unde Marion mimeaza "Gatitul Bucatelor Regale".
Apoi, am intrat eu in scena din nou, mergand spre bucataria regala pentru a na "consola" cu prajiturele, unde dupa ce "mananc" imi cobor capul inspre trambulina si zaresc "bucatareasa" care arata exact ca mine. Execut un salt destul de periculos, zic eu, avand in vedere distanta dintre trapez si trambulina respectiva, unde Marion ma prinde de mana si executam niste salturi pe trambulinele de la acel nivel. Apoi, sarim tot mai sus si mai sus, pana cand eu reusesc sa prind unul din trapezele mai joase, urcand pe rand pana la cel mai inalt trapez. Batranul rege a intrat din nou in scena, unde "mi-a aplicat" o palma, trimitand-o pe Marion din nou la trambuline, de unde aceasta dispare. Apare grupul de printi si eu ii privesc cu sila, insa imi cad ochii pe unul din ei, mai chipes decat oricare altul. Era ciudat. Nu fusese cel cu care repetasem, probabil cel de la repetitii se retrasese din spectacol. Asa se facu ca eu am privit printul cu foarte multa dragoste. L-am luat de mana, iar apoi tatal meu zambeste, ca si cum ar spune ca imi da voie sa ma duc la bucatarie, unde o gasesc pe Marion in stare de soc, care imi "spune" ca ea era de fapt printesa, iar eu servitoare. Atunci, eu o prind de mana, si urcam amandoua la trapez, unde isi alege si ea un print, urmand ca noi doua sa "domnim" impreuna.
La sfarsit s-au auzit cele mai frumoase aplauze ce mi-au umplut inima de bucurie. M-am dus apoi la culcare, dar maine ii voi face vizita domnului Ken sa-l intreb cine a fost bombonica aceea de baiat cu care am jucat.
_________________
 |
|
Seamana putin cu jurnalul Sorei ( bine , presupunand ca ar avea un jurnal ) Anyway .... astept continuarea . Karma up !